Cititorul va observa cu uşurinţă evoluţia jurisprudenţei Curţii în intervalul relativ scurt de timp scurs de la apariţia primei ediţii a lucrării, practic în privinţa tuturor drepturilor şi libertăţilor cuprinse în sistemul european de protecţie a drepturilor omului. De asemenea, dacă la apariţia celui de al doilea volum al primei ediţii (2006) se aştepta cu multă nerăbdare în cercurile Consiliului Europei intrarea în vigoare a Protocolului nr. 14 la Convenţie, menit să modifice, în sensul relativei ei simplificări, procedura în faţa Curţii, prin ratificarea acestui Protocol de către Rusia în februarie 2010, la 1 iunie anul acesta dispoziţiile sale au devenit „operaţionale”. În esenţă, acestea privesc introducerea posibilităţii declarării unor cereri ca inadmisibile de către un complet de judecător unic, posibilitatea examinării unor cereri admisibile ce au ca obiect drepturi şi libertăţi cu privire la care există o jurisprudenţă „bine stabilită” a Curţii de către Comitetele de trei judecători şi introducerea unui nou criteriu de admisibilitate, anume reclamantul să fi suferit un „prejudiciu important” prin încălcarea dreptului garantat de Convenţie pe care o pretinde prin cererea sa (art. 35 § 3 lit. b).