Desi titlul acestei carti pare ca îi limiteaza sfera de cuprindere doar la formele de organizare politica si la normele juridice create si aplicate de populatia româneasca, cititorul va descoperi în paginile lucrarii referinte privind modelele politice si juridice practicate de alte popoare ce au convietuit cu românii (maghiarii, secuii si sasii). Cartea se întemeiaza pe o bibliografie consistenta, ce cuprinde nu doar lucrarile clasice în domeniu, ci si contributiile contemporane la dezvoltarea istoriei juridice românesti. Studiul a fost limitat la perioada cuprinsa între epoca statului geto-dac si cea a Marii Uniri din 1918 din doua motive: în primul rând aceasta perioada este, în opinia mea, esentiala pentru conturarea civilizatiei politice si juridice a românilor (dreptul românesc nu începe odata cu legislatia reformatoare din vremea lui Cuza), iar în al doilea rând pentru ca cercetarea stiintifica individuala devine cu mult mai dificila pentru perioada de pâna la 1918 decât pentru cea posterioara Marii Uniri (din pricina accesului dificil la izvoarele juridice relevante si din pricina barierelor lingvistice).