In finalul lucrarii sunt examinate unele reglementari destinate prevenirii victimizarii si protectiei juridice a persoanelor aflate in situatii nefericite (refugiati, copiii abandonati, bolnavi psihici, persoane cu handicap).
Studiul unilateral al cauzelor victimizarii, adica numai din perspectiva infractorului, prin ignorarea victimei infractiunii, ar constitui o eroare impardonabila, deoarece datele prelevate din examinarea infractorului determina o imagine deformata asupra realitatii cauzelor crimei si in special in ceea ce priveste prevenirea savarsirii de noi infractiuni. La noi, este impropriu sa se vorbeasca despre „dezavantajarea” victimei in favoarea infractorului in activitatea de cercetare stiintifica criminologica, deoarece in ultimii ani chiar si infractorul a fost „abandonat” de factorii implicati in activitatea de cercetare stiintifica. Avem in vedere lipsa unei politici penale de ansamblu, intrucat existenta exclusiv a unei politici penale sectoriale (de pilda, combaterea marii coruptii, a contrabandei, a traficului de persoane etc.) chiar daca este eficienta in special, ea devine ineficienta in general, daca nu se incadreaza intr-o strategie globala