Reabilitarea constituie mijlocul legal prin care se înlătură pentru viitor toate incapacităţile şi interdicţiile ce decurg dintr-o hotărâre de condamnare şi asigură reintegrarea socială completă a unui condamnat, pri repunerea lui în situaţia anterioară condamnării.

În studiul propus sunt analizate din punct de vedere teoretic şi jurisprudenţial condiţiile în care intervine reablitarea de drept şi reabilitarea judecătorească în dreptul român, potrivit legislaţiei în vigoare (Codul penal şi Codul de procedură penală).

Reabilitarea, după condiţiile şi modul în care poate fi obţinută, cunoaşte două forme şi anume:

- reabilitarea de drept care se obţine ope lege atunci când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de aceasta privind gravitatea condamnării şi la intervalul de timip ce trebuie să treacă de la data executării pedepsei până la data obţinerii reabilitării;

- şi reabilitarea judecătoreacă care se obţine prin hotărâre judecătorească, atunci când instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru acordarea reabilitării, iar condamnatul a făcut dovada că s-a îndreptat.